Jobul de după job

Căutarea unui al doilea loc de muncă poate fi o soluţie pentru „rotunjirea” veniturilor atunci când acestea se dovedesc insuficiente pentru a acoperi cheltuielile uzuale sau, dimpotrivă, pentru a obţine mai rapid ceva ce ne dorim. În ce condiţii poate fi, însă, acceptabilă această soluţie?

Dacă veniturile lunare nu vă mai ajung pentru a acoperi lista (lungă) a cheltuielilor cotidiene, scadenţa ratei la credit se apropie şi nu aveţi nici cea mai vagă idee cum o veţi achita (şi) de această dată sau facturile de utilităţi s-au strâns într-un teanc deja îngrijorător, este cu siguranţă momentul să luaţi măsuri drastice. Aşa cum am mai spus în cadrul EduCard, atunci când vă confruntaţi cu situaţii dificile, este important să acţionaţi rapid şi să căutaţi soluţii pentru a păstra controlul asupra situaţiei financiare personale – în mod ideal, chiar înainte de a se fi acumulat problemele. Puteţi, pe de o parte, să căutaţi soluţii pentru a rescadenţa sau amâna anumite datorii, sau aţi putea tăia de pe lista cheltuielilor dumneavoastră acele lucruri care nu vă sunt absolut necesare.

La fel de bine, aţi putea însă acţiona pentru a vă creşte încasările lunare, fie printr-o activitate independentă, fie prin căutarea unui al doilea loc de muncă – soluţii obişnuite, de altfel, de mulţi ani în ţările din Vest. Desfăşurarea unei a doua activităţi, după programul uzual de muncă, poate fi însă o opţiune şi pentru a ne atinge mai rapid anumite obiective mai costisitoare – aşa cum ar putea fi, de exemplu, renovarea casei, achiziţia unui automobil sau o vacanţă exotică.

La nivelul anului 2010, în România aproape 250.000 de persoane aveau cel puţin două locuri de muncă, potrivit datelor Eurostat; spre comparaţie, la nivelul Uniunii Europene (UE27) numărul persoanelor cu două locuri de muncă era, la aceeaşi dată, de aproape 8,1 milioane, în Franţa – de 867.700 persoane, în Italia – 349.500 persoane, Austria – 162.400 persoane iar Polonia – 1,16 milioane persoane. Cifrele devin şi mai relevante dacă sunt privite în contextul populaţiei active din aceste regiuni: dacă în România 2,65% din totalul populaţiei angajate avea un al doilea loc de muncă, la nivelul Uniunii Europene procentul era de 3,73%, în Franţa de 3,37%, în Italia - 1,52%, Austria – 3,96 iar în Polonia de 7,27%.     

Depăşind însă nivelul statisticilor, există câteva elemente de care ar trebui să ţineţi cont în decizia de a accepta un al doilea loc de muncă. Evaluaţi cu atenţie toate „plusurile” şi „minusurile” acestei hotărâri – pentru că, pe cât de probabil este că veţi avea venituri mai mari, pe atât de sigur este şi că timpul pe care îl veţi avea la dispoziţie pentru cei dragi sau pentru hobby-urile dvs. se va reduce semnificativ. Lista domeniilor în care aţi putea să vă căutaţi un al doilea job este destul de variată – şi aţi putea opta, la fel de bine, pentru o activitate în acelaşi domeniu cu jobul principal sau, dimpotrivă, pentru ceva cu totul nou, atâta vreme cât aveţi cunoştinţele necesare pentru a-l îndeplini.

Atenţie, în prima dintre variante, evitaţi conflictele de interese şi informaţi-vă cu privire la clauzele existente în contractul dvs. principal de muncă sau în regulamentul intern sau procedurile aplicabile la nivelul celor doi angajatori, deoarece multe companii au politici care interzic munca la competiţie. În plus, un loc de muncă într-un domeniu nou vă permite să vă dezvoltaţi abilităţi noi şi să vă extindeţi orizontul. Evaluaţi-vă, aşadar, cu atenţie abilităţile, cunoştinţele şi experienţa şi fiţi deschişi (şi) la noi provocări. Atenţie însă, un demers de acest fel poate implica, uneori, nevoia de perfecţionare, prin cursuri suplimentare, pentru care va trebui să alocaţi, cel puţin în primă instanţă, şi resurse financiare. Resursele prin care puteţi căuta un al doilea job sunt variate – pornind de la anunţurile din presa scrisă sau de pe internet, până la cunoştinţe, prieteni, firme specializate sau direct departamentele de resurse umane ale companiilor. 

Un alt element de care e bine să ţineţi cont atunci când căutaţi un al doilea loc de muncă este programul de lucru. Dacă activitatea principală se desfăşoară după un program fix – să spunem, de la 8 la 16 – aţi putea opta pentru un al doilea loc de muncă part-time (fracţii de normă). Dacă, dimpotrivă, nu aveţi siguranţa că programul principal vă permite să fiţi punctual şi la al doilea job, căutaţi mai degrabă o activitate fără timp de lucru prestabilit – de exemplu, o activitate desfăşurată de acasă (traduceri, editare de texte, vânzări, consultanţă etc.). Când faceţi aceste „calcule” nu scăpaţi din vedere timpul necesar transportului de la un sediu la celălalt – pe cât posibil, căutaţi să fie cât mai apropiate, pentru a nu pierde foarte mult timp pe drum.

Decideţi, apoi, dacă vă doriţi un loc de muncă remunerat în funcţie de propriile performanţe (aşa cum se întâmplă, de exemplu, în vânzări), sau raportat la timpul de lucru (cu un salariu fix), respectiv la activitatea depusă (de exemplu, numărul de cuvinte în cazul traducerilor sau editării de texte). Nu în ultimul rând, luaţi în calcul şi cheltuielile pe care le-ar putea aduce implicarea dvs. într-o nouă activitate – dacă, de exemplu, nu aveţi rude care pot avea grijă de copii cât sunteţi la serviciu, ar putea fi nevoie să angajaţi o bonă sau să îi duceţi pe cei mici la o gradiniţă cu program prelungit, ceea ce, bineînţeles, implică o serie de costuri suplimentare.

Numai punând în balanţă toate aceste lucruri, şi mai ales evaluând cu sinceritate şi atenţie propria dvs. situaţie, veţi putea lua cea mai bună decizie pentru dumneavoastră.