Diversificarea investiţiilor cu ajutorul fondurilor de investiţii

Fondurile de investiţii sunt instrumente financiare care vă permit să investiţi treptat sume de bani relativ mici, permiţând diversificarea plasamentelor în funcţie de gradul de risc pe care sunteţi dispus să vi-l asumaţi. Pentru a alege, însă, fondul care vi se potriveşte cel mai bine, trebuie să ţineţi cont de câteva elemente.

Dacă sunteţi interesat să vă diversificaţi un pic investiţiile şi sunteţi în căutarea unei alternative la clasicul depozit sau cont de economii însă nu vă simţiţi pregătiţi să „atacaţi” pe cont propriu plasamentele la Bursă, fondurile de investiţii pot fi o soluţie pe care o puteţi investiga. Simplist, un fond de investiţii strânge bani de la mai multe persoane şi îi investeşte conform unei politici prestabilite în diferite instrumente financiare (instrumente ale pieţei monetare, obligaţiuni, acţiuni sau alte valori mobiliare), pentru ca profiturile realizate să fie ulterior redistribuite investitorilor. Realizarea unei investiţii într-un fond de investiţii se face prin cumpărarea de unităţi de fond şi este atestată printr-un certificat ce confirmă deţinerea unităţilor de fond.  
 
În funcţie de politica de investiţii asumată (şi, respectiv, de structura portofoliilor şi gradul de risc), fondurile sunt de mai multe feluri: monetare, de obligaţiuni şi instrumente cu venit fix, mixte (sau diversificate) şi de acţiuni. În cadrul acestor categorii mari, mixul de instrumente poate varia, în anumite proporţii; spre exemplu, dacă vorbim despre fondurile mixte acestea pot fi, la rândul lor, defensive (cu un maxim de 35% expunere pe acţiuni), echilibrate (35%-65% acţiuni), dinamice (minim 65% expunere pe acţiuni) sau flexibile (acţiunile pot fluctua între 0% şi 100%). În principiu, fiecărei categorii îi corespunde un anumit grad de risc (minim, mediu sau ridicat) şi un nivel de performanţă posibilă. E bine să ştiţi, însă, de la bun început că performanţa unui fond nu este garantată – ea putând varia mult în funcţie de condiţiile pieţei de la un moment dat. Altfel spus, atunci când investiţi într-un astfel de instrument, trebuie să fiţi pregătit să câştigaţi, dar şi dispus să acceptaţi eventuale pierderi sau deprecieri ale portofoliului dumneavoastră. Tocmai de aceea, de principiu este bine să nu vă plasaţi „toate oulăle în acelaşi coş" şi să vă diversificaţi investiţiile – astfel încât o eventuală pierdere pe un tip de fond să fie echilibrată de câştigurile potenţiale pe alte fonduri. Spre exemplu, în ultimul an fondurile monetare au înregistrat randamente cuprinse între 4,13% şi 7,17%, fondurile de obligaţiuni între 5,83% şi 7,64%, fondurile diversificate între -10,19% şi 7,36% iar cele de acţiuni între -31,2% şi 2,1%, potrivit datelor publicate de Asociaţia Administratorilor de Fonduri din România (AAF) pentru luna aprilie 2012.
 
Cum alegeţi însă fondul (sau fondurile) care vi se potriveşte (potrivesc) cel mai bine? Înainte de toate, e bine să ştiţi că există două categorii de fonduri - deschise şi închise -, principala diferenţă dintre cele două constând în modul în care are loc emisiunea de unităţi (permanent sau în anumite momente). Pentru a face o alegere înţeleaptă, e bine să porniţi întotdeauna cu o (auto)evaluare a nivelului de risc pe care sunteţi dispus să îl acceptaţi. Ţineţi cont de vârsta dumneavoastră (ştiut fiind că, atunci când perioada de investiţii este mai mare, puteţi accepta un risc ceva mai ridicat), de perioada estimată a investiţiei, de nivelul dumneavoastră de cunoaştere în domeniul finanţelor şi investiţiilor, de aşteptările pe care le aveţi în privinţa câştigurilor, de atitudinea dumneavoastră în faţa incertitudinilor privind evoluţia investiţiilor dvs., capacitatea de a vă susţine financiar fără să fiţi nevoit să lichidaţi investiţiile în cazul în care vă pierdeţi sursa de venit regulat etc. Dacă nu vă simţiţi confortabil cu propria auto-evaluare, apelaţi la reprezentanţii instituţiilor financiare pentru a vă ajuta să vă determinaţi profilul de risc. Odată stabilit gradul de risc pe care sunteţi dispus să îl asumaţi, evaluaţi perioada pentru care puteţi imobiliza fondurile – respectiv durata de timp a investiţiei, ştiut fiind că răscumpărarea unor investiţii la scurt timp după constituire implică plata unor comisioane, ce scad în timp. Dacă intervalul în care răscumpăraţi unităţile dumneavoastră e foarte scurt (câteva luni), comisionul de retragere poate fi de 5-10% din valoarea răscumpărată, însă ulterior el scade, iar după un an, multe fonduri nu mai percep nici un fel de comision. În plus, dacă plănuiţi o investiţie pe termen mai lung, puteţi lua în calcul şi plasamentele cu nivel mai ridicat de risc – dat fiind că eventualele pierderi de la un moment dat pot fi recuperate în timp, pe măsură ce pieţele financiare îşi revin. E bine să ştiţi, în acelaşi timp, că dacă răscumpăraţi o parte din unităţile pe care le deţineţi, banii rămaşi în fond sunt investiţi în continuare.
 
În mod firesc, unul dintre criteriile în funcţie de care puteţi opta pentru un fond sau altul, ţine de evoluţia în timp; în acest sens, puteţi consulta surse variate de informaţii, pornind de la mass-media, publicaţiile administratorilor de fonduri, statisticile AAF etc. Nu uitaţi, însă, două lucruri extrem de importante: pe de o parte, ceea ce contează cel mai mai mult este performanţa pe termen lung, şi nu schimbările de la o zi la alta (sau chiar şi pe câteva luni) şi, pe de altă parte, faptul că rezultatele trecute sau curente nu constituie niciodată o garanţie pentru rezultatele viitoare. Când vine vorba de performanţa unui fond, indicatorul pe care trebuie să îl luaţi în calcul este „valoarea unităţii de fond", care se calculează zilnic şi se obţine, de fapt, prin împărţirea valorii nete a activelor fondului la numărul de unităţi de fond aflate în circulaţie.
 
Nu în ultimul rând, luaţi în calcul comisioanele pe care trebuie să le suportaţi, în momentul subscrierii sau al răscumpărării titlurilor dumneavoastră, precum şi alte cheltuieli care pot apărea; toate acestea sunt comunicate în mod obligatoriu în prospectul de emisiune al fondului, şi variază în funcţie de fond.
 
Tot în prospect găsiţi şi alte informaţii extrem de utile, precum profilul de risc al fondului, profilul de risc al investitorului căruia i se adresează fondul, depozitarul fondului, politica de investiţii, proporţia instrumentelor financiare în portofoliu, procedurile de subscriere şi răscumpărare etc. Nu în ultimul rând, fondurile sunt obligate să transmită trimestrial investitorilor rapoarte privind activitatea lor, pe care este bine să le studiaţi cu atenţie pentru a deţine, permanent, controlul asupra propriilor dumneavoastră investiţii.